Infecția cu virusul hepatitic C – o prioritate de sănătate publică în România
Infecția cu virusul hepatitic C constituie o prioritate de sănătate publică în România, în contextul profilului epidemiologic nefavorabil al infecției virale în populație (inclusiv dată fiind prevalența mare a unor tulpini extrem de virulente, după cum arată studiile disponibile), a incidenței formelor clinice de boală, dar și a potențialului evolutiv important către patologii hepatice cronice cu grad înalt de severitate, letalitate, intens consumatoare de resurse: ciroză hepatică, cancer hepatic, insuficiență hepatică severă.
În România, Hepatita C ocupă locul trei în ierarhia bolilor prevalente, după afecțiunile cardio-vasculare și diabetul zaharat.
Rata de prevalență ridicată, incidența mare, combinate cu o conștientizare publică și de informare destul de scazută, Hepatita C reprezintă o provocare majoră a sectorului medical.
Ca și în alte state europene, vârsta medie a bolnavilor de Hepatita C în România este de circa 50 de ani, iar aproape 50% dintre ei se plasează în intervalul 40 – 60 ani. Estimările specialiștilor arată că vârful epidemiei de Hepatită C în România va fi atins în jurul anului 2020, din cauza cumulării pacienților infectați înainte de anul 1989 cu persoane nou infectate prin utilizarea de droguri intravenoase, piercing sau tatuaje.
Hepatita C se pare că rămâne totuși o boală a celor infectați înainte de 1990. România, din păcate, este țara cu cea mai mare prevalență a cirozei hepatice, cu cea mai mare mortalitate prin ciroză hepatică de toate etiologiile. Țintele – cu 90% mai puține infecții cu Hepatita C până în 2030 și scăderea mortalității prin ciroză hepatică cu mai bine de 70% în anul 2030, ambele fixate de OMS și asumate de România.
România a făcut pași importanți pentru supravegherea, controlul și combaterea infecțiilor cu VHC și pentru îndeplinirea Planului de acțiune recomandat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), care urmărește eradicarea totală a virusului hepatitic C.