Diagnosticarea Hepatitei C
Din cauză că infecția acută cu virusul hepatitic C este, de obicei, asimptomatică, puțini oameni sunt diagnosticați în timpul fazei acute. La acele persoane care continuă să dezvolte infecție cronică cu VHC, infecția este adesea nediagnosticată, deoarece infecția rămâne asimptomatică până la decenii dupa infecție, când simptomele se dezvoltă secundar afectării grave a ficatului.
Persoanele suspecte de Hepatita C pot face o serie de analize pentru depistarea și confirmarea acesteia.
Testele rapide de sânge pentru Hepatita C au rolul de a testa prezența anticorpilor de Hepatită C, respectiv prezența virusului în sânge.
Dacă testul pentru anticorpi anti-VHC este pozitiv, este necesar un test de acid nucleic pentru acidul ribonucleic VHC (VHC-RNA) pentru confirmarea infecției cronice, deoarece aproximativ 20% dintre persoanele infectate cu VHC pot vindeca spontan infecția, printr-un răspuns imun puternic, fără a necesita tratament antiviral. Deși sunt considerați vindecați (VHC RNA fiind nedetectabil), la testarea pentru anticorpi anti-VHC, ei vor fi pozitivi în continuare, prezența anticorpilor reprezentând marca că au trecut prin infecția cu VHC.
Dupa ce o persoană a fost diagnosticată cu infecție cronică cu Hepatita C, aceasta trebuie să aibă o evaluare a gradului de afectare hepatică (fibroză și ciroză). Acest lucru se poate face prin teste neinvazive sau prin biopsie hepatică. În plus, acestor pacienți ar fi indicat, dar nu obligatoriu, să li se efectueze un test de laborator pentru a identifica genotipul tulpinii Hepatitei C. Gradul de afectare hepatică și genotipul virusului sunt folosite pentru a ghida deciziile de tratament și gestionarea bolii.
